Degeaba te-aş dori

 

           Degeaba te-aş dori,că nu eşti pentru mine.

           Vreau doar ca şoapta dulce-a vântului de Mai

           Tristeţea-ndepărtării de tine să-mi aline.

            Am aşteptat cam mult la pieptul tău cel surd,

            Dorind o picătură de amor.

            Doar luna mi-a zâmbit,şi-acum sunt fericit

            Că nu mai aud şoapte ce-n suflet mă dor.

            Pot să fiu fericit fără surâsul tău

            Din colţul gurii,aruncat ca-n vânt.

            M-am înşelat destul,spunând că-mi pare rău

             Că n-am şi eu Iubire pe acest Pământ.

             De te-aş putea avea,cumva,mai mult aş suferi,

             Că ştiu,un alt bărbat la al tău sân tu l-ai primit.

             De-aceea,nici nu-mi pasă,nici voi al tău să fiu,

             Şi pentru două vorbe dulci,de ce să-mi pară rău?

            Credeam că-n a mea viaţă vor mai străluci stele,

            Speram să-mi lumineze calea şi mie-ai vieţii sori.

            De mult nu mai intru în dublu joc de iubire.

            Că şi norii-s pe cer,dar tot sunt trecători.

           Degeaba dragostea ţi-am dăruit,

           Pe mine ştiu că nu m-ai mai iubit.

           M-ai alungat ca pe-un căţeluş în drum găsit.

           De ce ţi-am purtat iubirea chiar spre infinit?

           Naiv sunt,şi m-ai înşelat

           Credeai că pe-ale tale degete mă poţi juca.

           De la mine,ştiu,nimic n-ai cerut şi n-ai sperat,

           Şi nici n-ai vrut să fiu dragostea ta.

          Rămână al tău prag să-mi plângă tăcerea,

          Ai mei paşi pe el nu-i mai poţi auzi.

          O,lună,tu eşti cea care-mi aduci mângâiere

          Când nopţi bizare îmi răspund din nori fumurii.

          Atât de mult în a mea nebunie mi-am dorit

          Să pot fi o parte din tine,să pot trăi în viaţă fericit.

          Dar acum ştiu,n-am meritat iubirea ta

          Rămâi cu ideile-ţi surde şi reci,că pe mine acum

          Doar luna a mea iubire mi-o va câştiga.