Crâmpeie

 

           A fost o zi în viaţa mea

           Într-o verde primăvară,

           Când ,,dragostea” m-a părăsit

           Pentru a doua oară.

          O aşteptam să vină iar,

          Sub florile de tei.

          Dar noaptea s-a lăsat,iar eu

          Nu-i văzui ochii ei.

         În acea noapte-am adormit

         Sub un falnic stejar.

         Iubire,de m-ai părăsit

         Nu pot trăi-n zadar.

        Dar m-am trezit,şi am văzut

        Că încă singur sunt.

        Să nu fiu trist,atunci mi-am zis

        Şi-am început să cânt:

        Dacă te-ntreabă cineva,

        Iubirea ce-i pe-acest Pământ,

        Tu poţi să-i spui că-i trecătoare,

        Ca frunza purtată de vânt.

        Degeaba te încrezi,iubito

        În dulci vorbe de amor.

        C-ai s-o păţeşti şi tu odată,

        Şi ai să vezi că ele dor.

        Poţi chiar să suferi viaţa toată

        De chinul amintirilor,

        C-aveai o dragoste curată

        Pe care l-ai lăsat cu dor.

         De cazi mereu în negre gânduri,

         Poţi şti că nu eşti numai tu.

         Dar nu mai sufăr din iubire

         Fără să-mi mângâi sufletul.

         Nu merită viaţa asta

         Ca s-o trăiesc mereu aşa!

         Deci,hai să cânt,să-mi petrec viaţa

         Că am găsit şi dragostea.